Agricultura inteligentă este asociată adesea cu imagini spectaculoase: drone care survolează culturile, senzori amplasați în sol, utilaje autonome sau aplicații care promit să spună fermierului când trebuie să irige. În spatele acestor imagini se află însă o problemă inginerească mult mai concretă: cum transformăm datele culese din teren în informații suficient de bune pentru a lua decizii?
Un exemplu apropiat îl oferă proiectul COSA – Collaborative Framework for Smart Agriculture, derulat în perioada iulie 2023 – iunie 2026 la Centrul Universitar Nord din Baia Mare al Universității Tehnice din Cluj-Napoca. Proiectul s-a încheiat în această vară, după trei ani de cercetare în care au fost dezvoltate și testate soluții bazate pe Internet of Things, inteligență artificială și prelucrarea datelor pentru aplicații agricole.
Una dintre direcțiile abordate a pornit chiar de la teren. Evaluarea potențialului agricol al unui sol se bazează în mod tradițional pe numeroși parametri, de la caracteristicile solului până la condițiile de mediu. În cadrul COSA a fost dezvoltată o aplicație GIS care combină informațiile spațiale cu metode de machine learning, astfel încât evaluarea să poată ține seama de date actualizate și de variația condițiilor din teren.
O altă direcție a vizat monitorizarea culturilor din aer. Drone echipate cu camere multispectrale au fost folosite împreună cu algoritmi de clasificare pentru identificarea unor probleme precum bolile plantelor, atacurile dăunătorilor sau deficiențele de nutrienți. Tehnologiile au fost validate inclusiv în colaborare cu ferme din Maramureș, atât în culturi protejate, cât și pe suprafețe agricole extinse.
Privite separat, un senzor, o dronă sau un algoritm nu rezolvă foarte multe. Partea interesantă apare atunci când aceste elemente sunt conectate. Datele provenite din teren trebuie colectate, transmise, stocate și corelate, iar rezultatul trebuie să ajungă într-o formă utilă celui care ia decizia. Aici agricultura de precizie se întâlnește cu domenii inginerești precum electronica, comunicațiile, automatizările, informatica industrială și analiza datelor.
Internet of Things are un rol important în această arhitectură. Un sistem agricol conectat poate reuni informații provenite de la senzori de sol și de mediu, stații meteorologice, echipamente mobile sau alte surse. Proiectul COSA a urmărit tocmai construirea unui asemenea mediu, în care dispozitive aparținând unor actori diferiți să poată furniza date într-un sistem comun.
Există însă și dificultăți mai puțin vizibile. Un senzor instalat într-un laborator funcționează într-un mediu controlat; același senzor amplasat luni întregi pe un teren agricol este expus la temperatură, umiditate, praf, variații ale alimentării și probleme de comunicație. Datele pot lipsi, pot conține erori sau pot proveni de la echipamente cu caracteristici diferite. În plus, conectarea unui număr tot mai mare de dispozitive aduce în discuție securitatea comunicațiilor și protecția datelor. Tocmai de aceea, cercetările COSA au inclus și teme privind securitatea senzorilor IoT și arhitecturile de date.
Proiectul a mers și dincolo de monitorizarea culturilor. Una dintre platformele dezvoltate conectează producătorii locali din zona Baia Mare cu consumatorii, iar datele rezultate sunt utilizate, în formă anonimizată, pentru cercetări privind optimizarea rutelor și a lanțurilor de aprovizionare. Este un exemplu al modului în care digitalizarea agriculturii poate continua după ieșirea produsului din fermă.
La finalul celor 36 de luni au rezultat trei platforme publice și trei scenarii de utilizare validate, iar activitatea de cercetare a generat peste 30 de publicații științifice. Rezultatele proiectului au fost prezentate și în cadrul Conferinței Cercetării și Inovării UTCN 2026, desfășurată la Cluj-Napoca.
Poate cea mai interesantă concluzie tehnică este însă una simplă. Agricultura inteligentă nu înseamnă înlocuirea experienței fermierului cu un algoritm și nici instalarea cât mai multor senzori. Valoarea apare atunci când măsurarea, comunicația și analiza datelor reușesc să ofere informații utile într-o situație reală din teren.
Iar distanța dintre un prototip care funcționează în laborator și un sistem care continuă să furnizeze date corecte într-o fermă rămâne, în bună măsură, o problemă de inginerie.
Surse consultate: COSA – Collaborative Framework for Smart Agriculture, UTCN – Centrul Universitar Nord din Baia Mare; Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca – Conferința Cercetării și Inovării 2026.